Don Fernando vol.2 by Fernand Fournier-Aubry

Author:Fernand Fournier-Aubry [Fournier-Aubry, Fernand]
Language: eng
Format: epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-26T05:00:00+00:00

25

ÎNCHIRIEZ CU ZECE DOLARI O BAZA DE LA ELEFANTESA, O NEGRESA URIAŞA

Dacă eşti murdar de ulei, dacă puţi şi eşti astfel prizonierul unei duhori pe care omul civilizat n-o poate îndura, nu-ncerca mai cu seamă să faci să se creadă că te scalzi în apă de Lubin. Dacă eşti ageamiu, dezgustător, necinstit, mai bine să dai cărţile pe faţă. De ce să-nşeli lumea? Trebuie să spui: „Iată ce se petrece cu mine”. Ştiu: cu asemenea raţionamente, marile hoteluri s-ar goli de toate falsele lor ducese, care put a mort. Posibil, insă din asta marile hoteluri ar avea de câştigat: s-ar întoarce adevăraţii miliardari. Am înţeles asta la Guayaquil, strângându-i mina consulului american. Chiar curat şi spălat, puteam a ulei de să cazi pe spate ori s-o iei la goană şi am spus, fără îndoială pentru că nu puteam face altfel:

– Sir, put a ulei. Scuzaţi-mă. Rechinii, ştiţi... Atâta tot. Norocul meu a vrut ca omul să fi fost pe vremuri

Marinar.

– Comandante, dacă n-ar exista misiunea asta, m-aş afla alături de dumneavoastră pe-o corabie.

Asemenea cuvinte, când miroşi a putină, a cod, a rechin, a bonită, pe scurt: mirosul pentru totdeauna dezgustător al pescuitului în larg, valorează mai mult decât toate decoraţiile. Întemeindu-se pe un raport – un întreg teanc de hârtii – care putea să-nsemne pentru mine ghilotina, consulul s-a apucat să citească şi să comenteze rând pe rând. Sunt momente când hârtia valorează dolari, momente când pentru aventurier legalitatea se pune chezaşă. Dincolo de mutra mea, de statura mea totuşi dichisită, se profila grupul hirsut şi trenţăros al indienilor cu harpoanele. Nu mai eram singur, păream reprezentantul acestor nebuni ai riscului, acestor hăituitori benevoli de rechini şi ştiam acum, stând comod într-un fotoliu care urma cu siguranţă să fie dezinfectat, ce-nseamnă pescuitul ăsta al rechinilor. Puteam chiar, lucru nu prea des întâlnit, să-l contemplu din două părţi, ca om pierdut pe o corabie-n Pacific, împreună cu vitejii mei de fiecare zi, dar şi conştient că ajut nişte aviatori aflaţi pe moarte în spitalele din Scoţia şi din Cornwall. (Mă gândeam la prieteni ca Francony, deoarece nu mă îndoiam de faptul că un asemenea om, se aruncase în bătălie.) În asemenea momente, simţi că trăieşti, împărţit, tras în toate direcţiile, aflat la largul tău în mijlocul imposibilului, exişti în fine. Consulul trebuie sa fi simţit că nimic din atitudinea mea nu putea să semene a joc. El însuşi îşi citea însemnările, el însuşi evoca războiul, mai surâzător aici la prima vedere, dar în cele din urmă la fel de prompt şi de ucigaş. Moartea dă aripi tuturor, fiinţelor umane; până şi cei mai buni se-ntrec pe ei înşişi. Consulul S.U.A. era un om dintr-o asemenea stofă. Cuvântul lui era acela al unui marinar, scurt, eficace. Îndată după plecarea mea. Mi-a spus el, anunţase Washington-ul. Primise anume pentru mine două lăzi cu cârlige solide, din vanadium. Ar să-mi fie transportate la bord.

– Şi dumneavoastră? A continuat el.

I-am povestit, ruşinat, despre întiile mele isprăvi pescăreşti şi i-am pus la dispoziţie rezultatul analizelor.

– Nu vă descurajaţi.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.